M-am nascut in 1929 , intr-o familie de evrei din Buciumi , judetul Salaj . Ai mei s-au mutat in comuna Jibou la 4 ani dupa nasterea mea, in vara lui 1933 . Matusa aflasera de la o ruda ca Hitler se instalase in Germania si promisese sa extermine evreii din Germania printr-un "program guvernamental bine pus la punct" , asa ca fugise in Polonia . Tata avea un magazin de incaltaminte pe strada Kossuth .
In 1938 ai mei nu au putut demonstra , la fel ca o buna parte din evreii din Romania , ca sunt cetateni români , deoarece trebuia sa demonstreze prin acte ca doar 2 bunici imi erau evrei , iar problema era ca toti cei 4 bunici apartineau acestei etnii . Pe 21 ianuarie , am pierdut cetatenia romana impreuna cu familia , fiind acuzati ca dupa razboi am fugit din Austro-Ungaria in Romania ilegal .
In 1940 's-a cedat Ardealul' , ca urmare in comuna au intrat ungurii prin septembrie . Toti ne-am bucurat ca am scapat de legile antievreiesti date de romani in '38 . Asa pace in zona nu am vazut niciodata , dar simteam ca era ceva de scurta durata . In 1942, prin martie-aprilie , dupa Pastele nostru , pe tata l-au chemat la munca pe frontul de est , undeva in Ucraina , in Vinita . Auzeam ca evreii de acolo erau mutati in ghetouri , si ca ghetourile erau un fel de orasele evreiesti , unde erau doar ei . Asteptam sa il revad pe tata , pana cand la sfarsitul lui 1942 mama a auzit ca toti evreii din Vinita au fost impuscati , era undeva spre toamna . Atunci mama a fost constienta ca nu o sa-l mai vedem pe tata.
In vara lui 1943 s-a intamplat minunea : tata a venit acasa . Am rasuflat usurati . Ne-a spus ca il mutase in vara lui 1942 langa Sighet , in Maramures , Ne povestea ce fac cu evreii : ca ii taie si ii spanzura in macelarii langa porci , ca soldatii ori pe cine intalnesc impusca , nu stii de unde apar pe strazi . Ne zicea ca odata stateau la cafea si ca a iesit o femeie sa mearga peste drum, la sora-sa . cand au vazut-o i-au zis sa stea . I-au cerut buletinul , si cand a mers sa il aduca din casa , au impuscat-o pe scari,langa usa . Totusi , speram ca o sa scapam , Niciunul nu credea ca o forta de munca si una economica , asa cum suntem noi , va fi ucisa . Auzeam totusi povesti ca impusca prin alte parti evrei si alte natii , la intamplare , ziua, dimineata , seara . Totusi , era inca liniste la noi in zona . Stiam ca nemtii sunt criminali , dar nu stiam ce va urma .
In 1944 , in martie , am primit scrisoare in ungureste : ca trebuie sa purtam steaua jidovilor si ca nu avem voie sa umblam pe strada numai de la 9 la 10 dimineata . Tot in acea zi, prin 23 sau 24 era , auzisem ca langa magazinul lui tata il scosese pe un evreu din casa si il impuscase, si ca acolo s-au pus jandarmii unguri . Pe la inceputul lui aprilie striga pe strada Zoli , un ungur de prin vecini : "VIN NEMTII , O SA VINA NEMTII " . Am incremenit langa geam . Auzisem ce le fac ei evreilor din Germania si Polonia , ca nu a mai ramas unul , ca le-a luat casele .
Zis si facut . Dupa ce au ajuns in Jibou , nemtii ne-au mutat pe vreo 2-3 strazi , dar nu eram ingraditi . Nu stiu .. era un ghetou ? Stiam doar ca daca iesim dupa 10 dimineata pe strada ne vor impusca . Ne-au luat uscatoarele de par, aspiratoarele , bicicleta , topoarele , tot ce puteau . Nu aveam voie sa cumparam decat de la magazinele evreiesti . Si ghici ce ? Le-au spart pe toate ! Pe la inceputul lui mai ne-au dus la gara , de acolo am ajuns undeva langa Simleu , Cehei ii zice . Acolo tata cu mama erau batuti pentru ca nu ne credeau ca le-am dat toate bijuteriile . Adica serios .. ne-au luat pana si casele si ne-au pus sa stam cate 9-10 intr-o camera , si acum ne intrebau de bani ? La Cehei am aflat ca , de fapt , ghetoul este un fel de inchisoare , unde mori de foame , unde daca te apleci sa bei apa din Crasna ( pentru ca noi nu aveam un consiliu evreiesc , era un ungur ,Krasnai comandant ) erai impuscat .
Nu mai stiam nici ce zi era , nici ce an , tot ce doream era sa se termine razboiul , Nu urasc ungurii pentru ca sunt unguri , dar urasc faptul ca au fost atat de loiali jandarmii unguri atunci cand s-a pus problema exterminarii noastre ! A evreilor ! Pe la sfarsitul lui mai..ne-au dus intr-o vineri dupa masa la gara din Simleu si ne-au bagat vreo 80-90 in vagoane de animale , pe o caldura insuportabila , si ne-au tinut o zi acolo ! De vineri dupa masa pana sambata dupa masa . N-o sa stiu niciodata de ce ! Ca sa murim de foame ,sau de sete ? Sau ca sa innebunim . Sau ca sa urce pe vagoane un neamt ,sau un ungur si sa impuste prin tavan . Se zicea ca ne duc in est . Apoi am mers vreo 2-3 zile pana am ajuns pe un platou unde ne-au sortat : de-o parte cizmarii , brutarii , bijutierii , fierarii . Tata nu a fost niciodata la dus , pentru ca era cizmar . Pe mine si pe mama ne-au dus la dus , au zis ca fetele sub 16 ani trebuie sa faca dus , ca apoi sa ne dea o cafea , Nu stiam de ce tata nu putea sa vina si el , Adica dupa 3 zile cu trenul, aveai nevoie,nu? Ne-au pus sa ne dezbracam si sa tinem minte numarul cuierului , ca sa stim de unde sa ne luam hainele dupa dus . Apoi ne-au bagat intr-o camera mare , foarte mare , vreo 200-300, nu stiu cati eram , si au inchis usa . Am stiut ce va urma . Mama zicea ca ajunge mai greu apa pe tevi . Nu a ajuns niciodata , cel putin nu deasupra noastra . Am auzit de-o parte si de alta ca au aruncat ceva cutii . Nu aveam unde scapa . Camera era sub pamant , iar usa era inchisa ! Dupa 10-15 minute am inceput sa tusim , sa nu mai avem aer . Unora le curgea sange din nas, din urechi , altii urlau , altii se dadeau cu capul de pereti . In 5,cel mult 10 minute muream asa , cateva sute de oameni .. Tradati , mintiti , furati .
Apoi ne-au dus , si ne-au ars , in crematoriu . De acolo am iesit pe horn , si cenusa noastra s-a pus , in aceeasi zi , pe cizmele criminalilor . Azi cenusa noastra , maine a altora , poimaine la fel , tot asa pana la sfarsitul lui ianuarie '45 , cand au ajuns rusii .
Mai jos : doi verisori ai lui Betti Eisenburger , 1944
