4 Mai 1944 - Distrugerea comunității evreiești din Jibou.

Ultima scrisoare , datată 2 Mai ,1944 :
" Imi exprim prin această scrisoare îngrijorarea față de situația din Jibou ,unde miliția ne-a luat tot ce aveam ,inca din luna aprilie , de la uscătoare de păr până la biciclete . Toți suntem încolțiți . Vom fi trimiși în ghetou ,iar de acolo se povestește că ne vor duce la granița cu Polonia , iar acolo ne vor omorî . Îmi doresc doar să te mai strâng odată în brațe lângă magazinul de pe Strada Gării . Sper să ne vedem cu bine .
Te iubesc ,
Anna "
Scrisoarea de mai sus a fost scrisă de Anna Ida Marcovitz , pe data de 2 mai 1944 , în Jibou ,cu o zi înainte de începerea deportărilor spre ghetoul de la Cehei .
Aici ,in cel mai crud ghetou din Sălaj ,mii de evrei din Jibou,Șimleu , Zalău și Cehu ,precum și din părți ale județului au fost torturați datorită cruzimii prin care se făcea remarcat Krasnai, comandantul ghetoului . Aici , după ce au intrat ,vedeau în șir mai mulți bărbați, toți sânge ,care erau schingiuiți pentru a spune unde își ascundeau banii . De asemenea , cu toate că râul Crasna curgea pe lângă ghetou, evreii nu aveau voie să bea apă din râu . În aceste condiții , cel mult 3-4 săptămâni puteai rezista în ghetou .
27 mai 1944 - Evreii din Jibou sunt duși la gara din Șimleu Silvaniei , de unde sunt controlati în aceeași zi ( sâmbătă) și conduși sâmbătă seara la vagoane pentru primul transport către Auschwitz ( 3106 persoane)  . Din seara de 27 mai până în seara de 28 mai ,mai bine de 24 ore , aceștia au stat în vagoane pentru animale,in acea zi toridă de vară , câte 95-100 persoane în vagon ,până la plecarea spre Polonia .
După ce au ajuns la Auschwitz,marea majoritate a evreilor din Jibou,pentru că era compusă majoritar din bătrâni și copii mici , a fost trimisă direct  la  camerele de gazare .

În jur de 300 din cei 638 evrei din Jibou au supraviețuit .